Povestirile verii

În vremurile de azi, când toți vorbesc și nimeni nu ascultă, când mulți citesc în format electronic, iaca, m-am trezit și eu să povestesc în pagini de carte. Anii au trecut și, în sfârșit, mi-a venit mintea la cap și … nu toată! Că, uite, și acum mă țin de snoave și ghidușii. Toate mi se trag din copilărie, având și un bunel cu darul povestitului. Am fost un copil frumușel și cuminte, cuminte … numai când dormeam, așa zicea mama. Cât era ziulica de mare, de când mă trezeam și până seara, făceam numai pozne de rămânea un sat întreg cu gura căscată și n-o mai închidea, că făceam altele și mai și. Se țineau, atunci ca și acum, poznele de mine, cum se țin tusea și junghiul de omul răcit în vremea iernii. Întâmplările cu haz din verile de altădată cu parfum de amintiri sau din verile de acum, povești despre locuri știute sau mai puțin știute, poznele copilăriei, toate rămân în paginile acestei cărți spre a-i bucura pe cei ce le vor citi acum sau peste ani și ani.